Menu

Telefon

0722 350 422

Menu

Categorie: Poeme

Femeie. Mic studiu

Oare de ce, Acela care nu se teme, Va trebui să moară în spaime? Lumina își numără primejdiile, Despletirea se

Dumnezeu desenându-ne sufletul

Dacă Dumnezeu Şi-ar picta propria mână În timp ce pictează, Oare ochii noştri ce ar vedea? Lumina lui, Slava risipită-n

În pielea unei alte lumini

Poate că Soarele ar trebui să apună În pielea unei alte lumini Sub care clopotele sparte ar naşte Organele ascunse

Un deșert rătăcit într-o floare

Cineva desenase un deșert Chiar pe crucea sângelui nenăscut încă. Apoi, a venit să locuiască acolo, O simplă petală –

Eu – fără mine

Oh, cât mă chinuiesc Să-mi ajungă Cuvintele pe limbă Să le rostogolesc Printre dinți Dar e numai Nimic În toate

Covor

Dumnezeu E un bătrân cuminte Șuvița vieții mele Îi cade obraznic pe frunte Doamne de ce-ți mulțumim Totdeauna Pentru ceea

Crash

Mâna cu care scriu, Prinsă sub trenul cuvintelor Și o imagine se sparge De ochiul meu Ce să fac cu

Și atât…

Mi-am concediat Umbra, Neamurile, amintirile. Scrumul stelei ce mă amăgea Adio, am strigat, Tuturor vouă, adio Am să mă mai