Menu

Telefon

0722 350 422

Menu

Țară mare, oameni prea puțini…

 

În ultimii ani, am putut constata o răsturnare violentă a valorilor, fie că vorbim de lumea literară, muzicală, ori – mai ales! – cea politică, că vorba aia, zi de zi aproape în întreaga mass- media doar acest exemplu de perfectă brambureală îl avem, dar nici alte domenii nu fac o excepție.

Chiar în expresia lui Preda, „timpul nu mai avea răbdare” din romanul „Moromeții”, putem vedea că timpul istoric, ce nu mai poate fi întors, destrămarea societății tradiționale, are efecte distrugătoare chiar în societatea contemporană.
De multe ori mă întreb, unde a dispărut acea legătură reală și pură dintre oameni? Ajutorarea semenilor, relaționarea dintre frați, vecini, cunoștințe?
Aș putea spune că deceniile de întuneric din vremea comunismului au distrus multe repere ale umanității, ale ajutorării, dar, vorba aia, când m-am născut, în 1991, pot spune că nici măcar aerul pe care-l respiram nu se mai amesteca cu ceața roșie a comunismului, și îmi amintesc încă din copilărie că oamenii erau mult mai altruiști. Atunci când și-au construit casa, părinții mei au fost ajutați de mulți oameni din vecini și din familie. La muncile agricole de asemenea era o strânsă relație de ajutor reciproc, dar în zilele noastre ce ne-a mai rămas? Vorba aia, de la 100 de ani de la Marea Unire, doar dezbinare, ură și diversiune putem sa arătăm?
O țară, o societate care n-are modele, n-are oameni de caracter pe care să-i urmeze, atunci acea lume este sortită pieririi. Și dacă este să urmărim evenimentele ultimilor ani, atunci putem să constatăm o violență ieșită din comun față de aceia care ar putea să fie un reper, o lumină de urmat în această lume întunecată. Dacă cineva a încercat să iasă din mulțime, și ar fi putut deveni un model, atunci repede s-au și găsit niște binevoitori foarte bine informați, gata să-l distrugă, să-i găsească tot felul de bube prin biografie.
Aș putea să ofer zeci de asemenea exemple, dar m-aș limita la cel al lui Grigore Leșe.
Venit din lumea adâncă, pură și adevărată a muzicii primordiale, invitatul de onoare al spectacolului dedicat Zilei Culturii Naționale de la Satu Mare, a dat măsura curată, patetică și peremptorie, a ceea ce suntem, mai exact, a ceea ce sufletul nostru ar trebui să fie.
În zilele pe care le-am petrecut alături de maestrul Grigore Leșe, și minunata sa echipă- Maria Chifu, Olga Podobinschi și Mihaela Pletea – alături de scriitorul Felician Pop și Monica Paul din partea Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina- filiala Satu Mare, le-am prezentat județul Satu Mare, atât Țara Oașului cât și Zona de Codru. Peste tot, oamenii l-au întâmpinat cu entuziasm și emoție.
L-am cunoscut ca artist, dar în aceste zile am reușit să-l văd și în ipostaza sa adânc umanistă: un om născut în Țara Lăpușului și care prin talentul, inteligența și perseverența sa a reușit să devină un nume de referință la nivel național, și chiar mondial.
Bineînțeles că de aici i-au pornit toate necazurile. Un asemenea artist care este aplaudat pe marile scene ale țării și ale lumii, cu siguranță că nu este un factor de neglijat. Mai ales că este și un om școlit, citit și extrem de talentat. Un asemenea om, nu este comod. Nu poți să-i spui ce să facă și ce să nu facă. Și de aceea „propaganda”, pur ”democratică” s-a și pus în funcțiune să-l atace, să-l denigreze. Nu contează că n-a fost așa, important e că s-a aruncat o știre falsă, că mulțimea repede a și preluat-o. Și atunci lumea rămâne cu o impresie total greșită.
Asemenea ipostaze ale denigrării, diversiunii și manipulării sunt la ordinea zilei, și din păcate, societatea, conectată la toate rețelele de propagare a informațiilor, nu mai are răbdare să selecteze și să verifice veridicitatea acestora. Rămâne cu o informație eronată, dar pe care o distribuie mai departe.
Iată, aceasta este adevărată boală a lumii contemporane, lipsa unui filtru, prin care să se proceseze informațiile primite, ca pe urmă să se poată analiza și prelua ceea ce este corect și sănătos.
Avem nevoie de o paradigmă vie, pentru că dacă vom porni de la modele reale, vom reuși să ne creștem copiii în lumina esenței și adevărului. Și atunci, țara aceasta poate că va mai avea un temei de înălțare!

Robert Laszlo

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *