Menu

Telefon

0722 350 422

Menu

Am fost și eu la Tineret…

Astăzi e o zi specială pentru mine. Împlinesc 27 de ani, patru luni și 15 zile.

Ar trebui să sărbătoresc ieșirea tiptilă din starea de grație a tinereții și afundarea într-o maturitate a rigorii, ori a pietății asumate.

Da, iată că deja aș putea să-mi scriu memoriile. Să-mi amintesc despre vremurile pline de un farmec ascuns pe când mai agitam în mintea și inima mea, drapelul unei credințe. Politice, desigur…

Cred că fac parte din ultima generație care a mai prins jocurile mirării și ale copilăriei, fără telefoane și Facebook, dar și prima care s-a trezit într-o lume din care i-au plecat mai toți apropiații.

Din acest punct de vedere, pot fi considerat un bătrân de 90 de ani care mai are pe lumea asta, mai exact în țara aceasta, doar câțiva cunoscuți. Prietenii, colegii de școală și de facultate sunt duși aproape cu toții, în alt Paradis.

Am scris nu demult, de ce m-am încăpățânat să mă întorc și să rămân în Satu Mare. Am spus atunci că sunt printre ultimii mohicani care mai cred în idealuri și nu doar în cuvinte, oricât de bine ar fi ele meșteșugite. Dar văd pe zi ce trece, că toate acestea sunt un neajuns. De parcă forța și curajul de a regândi lucrurile, nu pare a fi altceva decât o nebunie frivolă, o ratare mascată în fraze pompoase și patriotarde.

Sigur, va veni și un alt timp, cel în care mirarea va cuprinde doar ideea cum de nu mi-am pierdut dreapta judecată într-o lume atât de josnică și de arbitrară.

Ah, da, vorbeam că am fost și eu la Tineret. La Tineretul unui partid, desigur… La cel liberal. Pentru că unui tânăr îi stă foarte bine să fie liberal. Dar eu nu m-am sinchisit cum îmi stă, pur și simplu credeam că la liberali este locul meu. Că partidul acesta, are motoare vechi, dar atât de puternice, de aproape un veac și jumătate, și pe baza acestei splendide tradiții, voi putea și eu să fac ceva.

La Tineret, chiar că a fost fain! Zumzăia sediul PNL de tineri care veneau acolo fără să se gândească dacă vor putea profita cândva de calitatea de membru de partid!

Am întâlnit oameni admirabili cu care am legat prietenii adevărate, tineri care credeau în idealul unei Românii Liberale. Apoi, i-am cunoscut și pe tinerii liberali din întreaga țară. Parcă plutea un nor auriu peste noi toți, atunci când ne întâlneam. Eram convinși că munca ori mai exact, lupta noastră, are un rost, că într-o bună zi România se va dezmetici ”din somnul cel de moarte”, iar noi vom pune umărul la reclădirea țării.

Trăim în România și ați ghicit că nimic din toate acestea nu s-au întâmplat.

Am fost la Tineret și acum am nostalgia unei neputințe funciare, de a nu fi reușit să transformăm energia aceea, entuziasmul nelimitat, într-un mare proiect politic.

Astăzi am o aniversare – rutinieră e drept – și România nu-mi face niciun cadou. Și bine face! Poate că eu, ”Nonagenarul” îi sunt încă mult îndatorat.

Dar cu cine să vorbesc eu acum și aici despre asta, dacă mai toți cunoscuții mei se chinuiesc să se adapteze în neagra străinătate?

Nu mai știu cum e la Tineret dar parcă simt așa, un damf de Azil de Bătrâni, atunci când vorbesc despre organizațiile de tineret politice de astăzi…

Am fost și eu la Tineret…

 

Robert LASZLO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *