Menu

Telefon

0722 350 422

Menu

În pielea unei alte lumini

Poate că

Soarele ar trebui să apună

În pielea unei alte lumini

Sub care clopotele sparte ar naşte

Organele ascunse ale culorilor.

Îmi înfrunzesc pădurile în gând şi

Prin desişul acesta de umbre,

Mâna pictoriţei înhamă la caleaşca imaginii

Privirea mea, cea născută

Din somnul de piatră al zeilor.

Vara aceasta târzie

Arestează frunzele sub scoarţă,

Un cântec năvăleşte din tablouri,

O lacrimă se vindecă într-un surâs

Creşte iarba în ceruri pe păşunile norilor,

Poeziile stau spânzurate cuminţi de artera

Peisajelor.

Degetele-mi sunt prelungirile acestui poem

Care vă desenează-n crochiuri nervoase,

Mă-nchid într-un peisaj ce tocmai creşte sub aripi,

Ochiul meu e martorul acestei lumi fremătânde,

O cupolă se varsă în rame,

Şi încă e loc şi încă vin înspre noi culorile

Ca nişte turme sălbatice

Şi picioarele lor lasă urme adânci

Şi inima noastră râde

Şi soarele ne naşte din nou…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *