Menu

Telefon

0722 350 422

Menu

Femeie. Mic studiu

Oare de ce,

Acela care nu se teme,

Va trebui să moară în spaime?

Lumina își numără primejdiile,

Despletirea se sinucide în noduri

Numai pictorița aceea gracilă,

Cu ochii ei verzi înotând

În clorofila cuvintelor,

Pune un semn moale și apăsat

Peste inima mea.

Dintr-o pânză,

Mă tot strig-o  altă femeie

Mi-aș împacheta tot trecutul,

Încet, cu multă atenție

Să nu-mi rănesc

Încă o dată suferințele,

Gata să-și ia zborul

Printre olanele veștede.

Cum te mai poate naște un tablou,

Cum?

Ca o femeie ce aleargă

Dintr-un chip în altul?

Ai ascunzișuri în trupul ei

Chiar înainte de venirea pe lume,

Și apoi tot prin calda-i petală

Capeți refuzul morții.

Urcă grăbită în mine

O lumină zgribulită

O femeie mă promite

Unei alte femei –

Amanet pe o iluzie pictată în verde.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *